aveau fiecare o altă culoare
acum nu le mai atinge lumina
să pot spune dacă sunt verzi ori albastre
am acoperit geamurile ca să nu le pot vedea
m-am ascuns sub pat ca un copil fricos
și aștept doar mâinile care mai vin câteodată
să-mi țină de urât.
capriciile nu mai există de o vreme încoace
le-am spus că de acum m-am făcut mare
și nu mai au loc sub pat, cu mine
mă apuc să le uit pe rând, pe fiecare.
