mi s-a părut că vorbesc mereu despre vreo vâlvătaie
ce cuprinde cu rapiditate butoaie de catran
că prea des cuvintele erau despre fiori poetizați
respingător de aproape de tot ce am pretins că urăsc mai tare.

acum știu că se poate să nu mă mai cunosc
se poate să găsesc din ce în ce mai des
rușini și vini imaginare

pedepsele altora, mereu luate cu mine

ispășite în cea mai adâncă solitudine. 

n-am vorbit vreodată despre vreo vâlvătaie 

înainte să se stingă

despre oameni, bucurii, iubiri

până ce n-au mai fost.