mi-ai lăsat somnul fără vise
numai din când în când 
se mai perindă printre ele sunete
și cât de ciudat e să visezi sunete
sau poate sunt doar scăpări ale minții mele

care nicidecum nu se luptă,
să ierte, să regrete, să recunoască. 
mi-am amintit cum suna
respirația ta întretăiată
chiar înainte să îți ștergi lacrimile
pe care ți le prindeam în palmă.
mi-am amintit că niciuna nu avea să-mi aparțină
pentru că eu, noi
existam în realități separate.