am vrut să mă bucur

de mult n-au mai curs cuvinte 

de și mai mult nu le-am mai simțit povara

și urletul stins, dorința de eliberare

pietrificată între două ziduri

ale aceleiași dureri. 

nu știu dacă pot să mă bucur

pentru ceva ce credeam a fi mort

pierdut pentru totdeauna 

sau să jelesc pentru ceea ce afund cu amândouă mâinile 

pentru singurul egoism pe care l-am putut aduna

pentru mine, pentru prima oară. 

am să mă bucur

de pierdere, de plecare

de sfârșit

de uitare.