Nerostite

 Din tot ce am putut spune vreodată
 Ai ales să frângi doar nerostitele,
 Ce-ar fi putut lega în linii simple
 Imposibilul în goana lui spre niciodată.

 Într-o scrisoare fără destinatar
 Mi-am pus, se pare, gânduri albe.
 Le-am ascuns acum în același vechi sertar
 Nu le-am trimis, erau pustii și oarbe.



P.S: Poezia, cred eu, e pe departe de a fi terminată. Sper însă că o voi continua cândva.