atât de frică
încât am sorbit căldura beznei revărsată în palme
din nou și din nou.
mi-a fost frică
de cât de tare aș putea să iubesc întunericul
din spatele pleoapelor, dintre coaste
căci liniștea în care se scaldă durerile
liniștea în care se îneacă obsesiile
n-a existat vreodată și n-ar exista
fără întuneric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu