peste trei luni fiecare celulă din corpul meu 

va fi murit și o alta îi va fi luat locul

peste trei luni mă voi avea din nou

o piele, mâini, inimă, obraji

pe care nu le-a atins nimeni

în care n-a săpat nimeni cratere dureroase

o distracție morbidă, de neînțeles

pentru cei slabi și bolnavi

fără șansă de vindecare. 

somn fără vise, binecuvântare refuzată

la fel ca pierderea suficientă a memoriei

cele mai simple dorințe

cele mai umile.

povara mândriei, dureroasă și incriminatoare

mereu preferată unei perechi de ochi ațintiți în pământ

a gustului - dezgustului

față de ochi, de buze, de mâini purtătoare de ofrande

la picioarele unui soclu infam.