din când în când a început să îți placă
să pui pe hârtie instrucțiuni 
sub titlul 
"cea mai detaliată formă de autodistrugere" 
asta e tot ce știi, ce faci mai bine
să iei coaja de pe o rană abia formată
să pui apoi sare, să fie sigur că vindecarea 
nu poate să se mai grăbească. 

ca un copil încăpățânat
căruia i se repetă
"să nu, să nu, să nu" 
dar care până nu își julește genunchii
nu se oprește din alergat.

e inutil să încerci să despici învelișul

ca și cum ai încerca să salvezi un trup

din strânsoarea cimentului nu doar întărit

ci deja erodat de timp și prea multă ploaie.

dacă prin absurd mai trăiește ceva dedesubt

orice bucată de țesut s-ar rupe 

un adevărat masacru dacă ne gândim

nu merită făcută vreo încercare.