sunt cea mai altruistă egoistă pe care ai putea să o cunoști

întotdeauna preocupată dacă îți e frig, dacă ai mâncat astăzi

dacă ai dormit suficient, în general, ție să își fie bine

nu ca și cum ar conta vreodată 

pentru că imediat devin egoistă forțat

când trebuie să uit că îmi pasă 

plec, plec, de dinainte să fie nevoie

trebuie să uit multe, repede și fără să privesc înapoi

iar problema mea e că eu nu uit.

singurele dăți în care din mintea mea se mai risipește vreo întamplare

e atunci când creierul decide că așa e cel mai bine

și șterge totul, ca și cum nu s-ar fi întamplat. 

uite așa, nu-mi aduc nimic aminte din clasa a XI-a

ce s-o fi întâmplat atunci, n-am mai existat? 

insuficiența față de oricine

aceeași cu insuficiența față de sine
căci nu îți ajungi
și cum ai putea
să îți fii mai mult, ție? 

omul regretelor întoarce mereu capul

răscolește prin aduceri aminte 

motive, justificări ale urii  

căci dacă ar fi fost dacă n-ar fi fost 

dacă și numai dacă

greșelile nu s-ar repeta din nou și din nou

sub o altă formă, în alte mâini și perechi de ochi

poate atunci și omul regretelor 

ar învăța să trăiască. 

să te iubești pe tine 

porunca interzisă 

sunetul clișeului amar și mincinos

ca și cum i-ai spune unui prizonier

"sărută zidurile temniței care te înconjoară"