greutatea fricii

săpând cu ardoare tunele nesfârșite

să nu, să nu

să nu pui mâna, să te ferești

privește în direcția opusă

și nu spera, nu închide ochii măcar o clipă

visând la cum ar fi dacă 

„dacă” e întotdeauna pedeapsa pentru îndrăzneală. 

e ca atunci când privești un lucru prea mult 

prea fix, prea insistent

iar timpul îl strânge și îl deformează

așa că fiecare cuvânt pare prea mult

fiecare mișcare sau suflu, o greșeală. 

să pierzi și ce nu ai avut

dacă ar fi o competiție

ăsta ar fi asul din mânecă

cine pierde mai mult în seara asta

ce a pierdut fiecare 

nu contează ce are. 

să pierd mi-e mai ușor ca orice

aproape că mă crezi 

că demnitatea e cel mai natural lucru 

pe care ți-l pot arăta.

cea mai simplă prefăcătorie

nimeni nu urăște demnitatea

și nimeni nu mă urăște

așa că ar fi mai simplu

cu mult mai simplu

dacă s-ar găsi cineva 

să mă urască și pe mine.