e ciudat cum dintr-o dată ai fost prea multe

atât de multe încât le-am pierdut cumva 

şi ordinea şi consistenţa

mi-e frică, dacă le-aş înţelege

n-am mai fi şi n-ai mai fi

atât de multe deodată 

atât în închipuire cât şi 

în puţinele clipe când eşti real

sub palme, sub priviri, sub buze 

care te caută 

reci şi frânte

fierbinţi şi tremurânde.