e liniștitor gândul că ai putea să răzbuni atâta durere
că fiecare primește la rându-i măcar câte o fărâmă
deși țelul e ca fiecare să primească de zeci de ori
ce a semănat.
liniștirea asta e atât de bolnavă
încât n-o poți spune nimănui
o poți păstra doar pentru clipele în care
nimic altceva nu mai poate fi liniștitor.
cea mai mare piedică e teama
că n-ai să vezi, că n-ai să simți
zvârcolirile lor, ale vinovaților
ale celor care s-au simțit veșnic îndreptățiți
să chinuie, să umilească, să îngrădească.
dacă nu îi poți vedea cum se zbat
răzbunarea nu mai poate fi îmbietoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu