sală de așteptare pentru ceea ce n-o să fie

camera în care nu pătrunde vreodată lumina 

cuib pentru suferințe mărunte și nesfârșite.

în vase vechi și sparte

tulpinile uscate se înalță spre tavan

din când în când copilul cu mâini tremurânde

picură în ele apa mocirloasă 

le veghează, le spune că o să le uite

dar întotdeauna se întoarce.