am s-o simt întotdeauna cu mine
asemeni unei pietre legate de gleznă
atunci când e timp, timpul pe care nu îl am
pe care iluzoriu l-am avut cândva.
rămășițele durerii
fragmente de sticlă pe care ceva le poartă
prin corp, prin suflet,
adâncuri pe care le-am știut, o hartă
pe care n-am s-o uit niciodată.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu