Câteodată, toţi demonii se hotărăsc să nu mai strige, să nu se mai zbată. Au înţeles în sfârşit că dacă vor să fie liberi, tot ce trebuie să facă e să şoptească. În timp, şoaptele acestea pot sfărâma orice încuietoare şi orice oprelişte indiferent de natura ei. Când focul nu e capabil să te distrugă, numai gheaţa mai poate. Oh, cât aş fi vrut să ard în cele mai înalte flăcări...

  Nu mă doare faptul că nu sunteţi aici, ci faptul că m-aţi făcut să cred într-un "pentru totdeauna", într-o promisiune falsă şi ucigătoare. Ştiam că n-am nimic de oferit şi n-am ezitat să o spun vreodată. Păcat că m-aţi crezut atât de târziu.
  Vocile acelea sparte n-or să se oprească. Ele m-au învăţat ce înseamnă cu adevărat "pentru totdeauna". Nici măcar nu vreau să mai fug de ele, căci ele nu sunt altceva decât umbra sufletului meu damnat şi îngheţat.