atât de bine încât nu mai aștept nimic
nu te mai știu, nu mă mai știu.
neștiința nu doare atât de tare, recunosc
e sufocată între un demult prea apropiat
și un prezent în care nu știu să exist.
atât de bine poate să fie totul
îmi pare rău că întotdeauna știu
ce și cum n-o să fie
știi și tu
că pentru oamenii ca noi
nu poate fi altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu