"Can you hear my heart beating?
Can you hear that sound?
'Cause I can't help thinking
And I won't stop now."
Îmi privesc reflecţia, dar îmi e atât de străină cum nu a mai fost vreodată. Cât timp a trecut ? O secundă, o lună, un an ? Timpul mi-e iarăşi duşman pentru că tot ce face e să-mi încătuşeze veşnic amintirile şi să-mi blocheze accesul spre beatitudine. Dar nu-mi mai pasă, pur şi simplu nu-mi mai pasă, căci vreau totul înapoi. Nu-mi pasă că nu am nici un strop de energie, nu-mi pasă că nu ştiu în care direcţie să o apuc, nu-mi pasă că mă bazez pe simple anticipări naive şi că mă comport iar ca un copil, că mă comport ca ceea ce sunt.
Tot ce simt e o certitudine eronată şi mult prea fantezistă cum că nu ar fi fost şi poate nu e o iluzie. Nu aş crede în coincidenţe, nu aş putea conta pe acorduri atât de restrânse.
Cred că pur şi simplu mi-e dor, înainte de a începe să îmi fie dor. De ce ? Aş ascunde absolutul, şi aş umple un neant cu acest răspuns şi totuşi n-ar fi nevoie de el...
Şi totul, totul e mereu legat de o întrebare sau poate mai multe. Acum, sunt sute pe care mi-e frică să le pun şi tind să cred că mereu îmi va fi. Şi aştept, eu mereu aştept si poate am s-o fac întotdeauna. Închid ochii şi zâmbesc contradictoriu. Ştii ce am realizat ? Că îmi hrănesc sufletul cu reprezentări şi vise.
Unde sunt ? Unde eşti tu ? Unde suntem ?
"And then I looked up at the sun
And I could see
Oh, the way that gravity pulls on you and me
And then I looked up at the sky
And saw the sun
And the way that gravity pushes on everyone
On everyone."
- Coldplay - Gravity
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu