Azi se amestecă în mine atât de multe, nici nu ştiu ce-mi e. Azi, simt o energie aproape ireală pe care foarte greu reuşesc să o scot la lumină. Azi nu am nevoie de sfaturi, de ajutor, de sugestii sau îndrumări, pentru că doar eu ştiu ce e cel mai bine pentru mine. Azi nu mă înţelege nimeni. Eu vă vorbesc în cuvinte pe care refuzaţi să le acceptaţi aşa cum sunt, în realitatea voastră compusă din banal şi formalităţi, tot ce spun eu sunt închipuiri. Toţi mă priviţi şi prea mulţi credeţi că ştiţi cine sunt. Însă adevărul e că oricum ar fi, în orice situaţie posibilă, nimeni nu ar putea să mă cunoască pe deplin. Pentru că vedeţi numai ce vreau eu să vedeţi, prea puţine, totul e mereu incomplet.
Azi vorbesc şi mă port ciudat, şi nu-mi pasă... azi aş vrea să înţeleagă cineva, azi aş vrea să nu mai fiu aşa singură şi să pot să păstrez fericirea asta. Azi, aş vrea să ştiu că mai e cineva ca mine în lumea asta, cineva care se zbate să fie liber şi să rupă limitele stupide de care mă ciocnesc la tot pasul.
Azi, vreau oare prea multe ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu