Lipsă

 

  Pot doar să conştientizez că acum două ore eram bine. Că azi şi ieri aproape am fost în regulă. Dar totul m-a lovit din nou, mai puternic decât oricând, fără motive, fără ca ceva să declanşeze totul.
  Am nevoie de ceva pentru care să lupt. Ceva adevărat, nu doar o închipuire ce mai târziu o să mă sfâşie. Nu pot să spun ce e acel ceva deşi ştiu prea bine ce e.
  În gânduri si în vise îmi urlă pieirea, şi nu pot controla nimic. E haos şi o continuă distrugere, o veşnică luptă, un etern război.

  Am devenit plictisitoare... am renunţat la mine, la visele mele. Am renunţat la scris. Am renunţat la singurul lucru la care credeam că sunt bună. Eşecurile m-au făcut să renunţ. Dezamăgirea.

  Mai e o singură dorinţă pe care nimic n-a reuşit s-o clintească. Dar nu pot să continui şi mă opresc aici, şi nu-mi spun mie totul... ca întotdeauna.