Îmi vreau doar sufletul înapoi.
Vreau să pot să simt şi să trăiesc.
Sunt moartă. Un om ce nu poate decât să îşi târască corpul prin praf şi inerţie. Zâmbesc şi râd şi asta e tot ce pot să fac. Să simulez viaţa, să mă prefac în fel şi chip, căci orice alt drum a fost de mult astupat de ei, de mine, de noi toţi.
Sunt un blestem viu ce-şi plimbă extensia vizibilă în puţinele zile nesfârşite pe care le mai poate vedea. Nu pot să iubesc fără să distrug şi nimeni n-ar iubi personificarea infernului. Nici o fiinţă reală nu-şi va îndrepta privirea către haos când în direcţia opusă e armonia şi lumina.
Nu aveam nevoie de atâta putere psihică inumană. Aveam nevoie să simt în continuare, durere, spaimă, orice numai să simt, orice să ştiu că sunt încă vie.
Singurul avantaj când nu mai ai nimic e că nu îţi mai poate nimeni lua nimic. Am găsit siguranţă în ceva măcar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu