Sunt lucruri ce-mi sunt inaccesibile luni întregi, ani sau poate de când mă ştiu. Sunt lucruri ce mă păstrau în dezechilibru şi-mi dădeau constant viaţa şi sentimentele peste cap. Acum nu mai sunt, sau cel puţin nu mai vreau să fie. Acum vreau să contez şi să nu mă mai urăsc, vreau să simt în fiecare clipă ceea ce simt acum. Mă simt puternică şi liberă şi simt că totul o să fie bine...de fapt, totul e aproape bine.
Încă nu am nici o idee cine sunt, ce-i cu mine şi ce rost am. Dar nu-mi pasă, o să aflu eu cândva. Cândva o să fiu fericită şi n-am să uit tot răul pe care l-am simţit vreodată. Cândva golul din mine o să dispară, cineva o să îl umple. Cândva, cineva o să-mi ofere acel ceva de care am atâta nevoie.
Nu-mi e dor de nimic, nu regret nimic, iar acum...nu vreau nimic. Nu am prea multe de spus şi nici gânduri nu mai am. Dar o să am cât de curând şi abia aştept să mă întâlnesc cu acest "cât de curând". După atâta timp de când vedeam doar întuneric mi-am găsit liniştea şi seninătatea. Liniştea, doar eu ştiu cât am alergat după ea, cât mi-am dorit-o fără să ştiu ce caut cu adevărat. Dar e aici şi asta e tot ce contează.
E din nou linişte în sufletul meu şi e lumină. Şi acum, nu-mi mai e frică de lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu