Excepţii

 N-am mai scris de mult pentru că n-ar fi avut rost. Nu avea nici un sens să reformulez cu alte cuvinte, aceleaşi idei vechi şi devenite deja insipide. Dar ieri-azi, ceva parcă s-a schimbat şi probabil viaţa mea doar îşi reia cursul normal. Realizez că vreau să scriu foarte multe, să pot să eliberez tot ce vreau să-i spun dar nu pot să o fac sau mi-e din nou teamă.

  Probabil că azi am constientizat cu adevărat ce impact pot avea unii oameni, aparent fără să îşi dea seama. Şi mă fascinează încontinuu, mă fascinează cum  pot să-mi însenineze ziua cu un simplu zâmbet sau cu numai o privire iar acea persoană, acele persoane nici măcar nu intuiesc ce efect au asupra mea. Ei sunt acele excepţii, cei pe care îi iubeşti  doar pentru că există şi... atât.  
Aparent sunt fata care e mereu tristă care plânge mereu. Dar nimeni nu vede fericirea prin ochii mei şi cât de mult o preţuiesc şi cât alerg după ea. Nu, nu am nevoie de motive ca să fiu fericită, acum îmi dau seama de asta. Am nevoie de persoane, ca să fiu fericită am nevoie de persoanele pe care le iubesc. Nu ştiu...am impresia că uneori dacă scriu ceva poate se îndeplineşte. E ca şi cum mi-aş pune o dorinţă. Mâine o să fie bine. Mă oblig să cred asta.