La un gând distanţă

"Absence, the highest form of presence". - sursa: Tumblr.

  Întotdeauna caut să mă regăsesc, în orice e posibil. Melodii, cărţi, filme, versuri, imagini, orice. Mereu urmăresc să găsesc frânturi din mine în orice, cum e de exemplu acest citat, unul din puţinele lucruri care mi-a atras atenţia în ultima vreme.
  Uneori, absenţa e cea care ne aduce aproape, e cea care ne face să-i aducem aproape pe cei la care ţinem. Ce contează că nu ai văzut persoana aceea timp de luni bune sau că te zbaţi în fiecare zi să o vezi fie şi numai în trecere dacă atunci când te trezeşti noaptea, primul lucru care îţi apare în minte e imaginea lui/ei? Îţi spun eu, nu mai contează. Nimic nu mai contează. 
  Absenţa mă înfurie şi mă păstrează vie totodată. Pentru că niciodată nu ştiu ce aduce la sfârşitul ei provizoriu. Pot eu să-mi plănuiesc orice, mereu ajung să fiu luată prin surprindere şi în definitiv, acestea sunt momentele pe care le aştept veşnic, inconştient cel mai adesea. 
  Poţi simţi prezenţa oricui, pentru că dacă vrei cu adevărat, ei sunt mereu acolo, la un gând distanţă. "Nu e departe. E în inima ta şi mai aproape de atât nu poate fi.", mi-a spus cândva o prietenă. Avea dreptate.