E atât de linişte, atât de calm totul. Şi aş vrea să dorm dar n-am putut face asta fără să-mi vărs a nu ştiu câta oară gândurile aici. Aşa, parcă scap puţin de ele, parcă le îndepărtez şi nu le mai aud atât de bine, atât de asurzitor. E linişte, dar o luptă tot mai există, e un război mut ce a rămas fără resurse din ambele părţi. M-a secat de orice putere, în aşa fel încât picioarele nu mă mai ţin şi abia îmi pot ţine capul ridicat. Pe de o parte vreau să uit totul, fiecare detaliu care îmi cauzează durerea asta ce zvâcneşte sălbatic în pieptul meu şi pe de altă parte mi-aş vinde sufletul ca să mă întorc într-una din zilele acelea.Vreau să îmi înec gândurile. Dar ca întotdeauna, mă îneacă ele pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu