Game over

  E îngrozitor atunci când te trezeşti în mijlocul unei greşeli, în mijlocul unei situaţii în privinţa căreia ştii că te puteai forţa să nu ajungi. E îngrozitor să simt din nou lucrurile astea, să îmi dau seama că din partea mea, totul a fost un impuls stupid, nişte sentimente care nu trebuiau să existe, să evolueze. A fost încă de la început o teamă a cărei existenţă se baza pe motive solide, şi n-am ştiut să ascult raţiunea care se zbătea să ajungă la mine, care se chinuia să se facă auzită.

  Acum, trebuie doar să îmi promit mie că n-am să mai fac asta vreodată. Acum, trebuie să mă mobilizez să fac ceea ce e important, să învăţ cât pot de mult şi în rest... oricum nu mai contează pentru că nimic nu mai are puterea să mă facă să fiu bine, cât de puţin. Acesta e sfârşitul, ia te uită, accept un sfârşit şi doar eu pot să văd că acesta e singurul lucru cu adevărat trist, dintre toate.