Ei nu ştiu

  Ei n-or să ştie niciodată cât îţi e de greu să te ridici dimineaţa din pat doar ca să mergi la şcoală şi să fii un om normal. Ei nu ştiu cât e de greu să faci faţă atâtor ore când îţi simţi un nod în gât şi îţi blochezi din răsputeri plânsul pentru că te urăşti atât de mult. Ei nu ştiu că uneori nu poţi da tot ce ai mai bun pentru că eşti obosit de atâtea vorbe crude, atâtea nopţi nedormite şi chinuite de coşmaruri, atâta durere pe care o porţi în suflet. Ei nu ştiu ce eşti, ce-ai făcut, ce simţi şi cât eşti de pierdut. Ei ştiu să fie dezamăgiţi în schimb.
  "Tot-ul meu nu e suficient". Dar ce contează? Din mine n-a mai rămas nimic, absolut nimic, totu-i cenuşă şi am pierdut şi de această dată.

  Ei...nu ştiu. Lor nu le pasă. Şi nici nu trebuie.