Hei, îți aduci aminte de mine? Nu, nu așa. Vreau să cauți în amintirile tale, să cauți măcar acum imaginea mea. Da? Bine, pentru că eu îmi amintesc totul, ca și cum s-ar petrece iar în fața ochilor mei. Îmi aduc aminte cum eram de nedespărțit, cum refuzai să nu fiu lângă tine. Îmi aduc aminte cum căutai orice prilej, cum căutai cinci minute amărâte doar ca să știi ce e cu mine. Îmi aduc aminte cum știam totul despre tine și că îmi erai singurul refugiu. Știi cât e de greu, când e târziu noaptea și tu nu poți opri lacrimile pentru că îți pare rău, pentru că ești singură și nu contează? Nu îți doresc să știi, îți doresc să știi doar cât de dor îmi e , îmi doresc să poți conștientiza că orice s-ar întâmpla, pe oricine aș avea în preajma mea, dacă tu nu ești aici nu contează. Îmi doresc să știi că mi-aș smulge inima din piept numai să mai fie o clipă cum era odată. Îmi doresc doar să știu toate răspunsurile pe care le-ai ocolit, la atâtea întrebări reformulate de sute de ori. Îmi doresc să știu și eu adevărul, tot adevărul, căci după atâta timp îndrăznesc să sper că merit măcar atât. Vreau doar să simt că îți pasă, să simt că prietenia aceea absolută poate exista iar.
Am să aștept răspunsurile acelea chiar dacă o să doară iar. Am să le aștept, dar apoi totul va fi bine. Nu așa spuneai tu mereu? Că o să fie bine. Iar eu plângeam și îți spuneam că nu înțelegi. Acum sunt eu cea care poate, nu înțelege. Eu... o să aștept. Eu mereu aștept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu