sâmbătă, 20 septembrie 2014

Scrisoare spre viitor

  Într-o zi, mai devreme sau mai târziu, o să citeşti asta. Vei citi şi vei înţelege totul, fiecare răspuns la toate întrebările tale îţi vor aparţine. Am nevoie să îmi promiţi ceva ce nu va fi uşor, dar va fi posibil măcar.
  Tu vei deveni tot ceea ce eu n-am putut vreodată să fiu. Vei fi întruchiparea singuranţei, vei trăi, vei fi fericită, reală, vei iubi. O să trăieşti, nu doar o să supravieţuieşti.
  Oricât de mult m-ar deranja normalitatea, tu o vei deţine sau mai bine spus, normalitatea te va deţine pe tine. Nu vei fi nicicând o psihopată, o neadaptată, aşa cum sora ta a fost dintotdeauna. Nu vei crede pe nimeni şi nimic, nimeni nu te va frânge, nimeni nu te va uita. Te vor iubi cu toţii, căci eşti şi vei fi mereu micul diavol imposibil de îndepărtat. Vei avea toată puterea pe care eu n-am avut-o, şi acesta e ultimul lucru pe care trebuie să îl ştii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu