- " Dar..."
- " Nu. Acelea nu au fost finaluri. N-am să te las să vezi încă finalul. "
O altă noapte în care nu pot să dorm, o altă noapte în care avalanşe de gânduri mă năpădesc iar şi iar. Dar acum nu le mai opresc. Nu le mai blochez şi nu le mai reneg. De ce ? Pentru că acum e diferit. Pentru că succesiunea asta a două stări aflate în totală antiteză nu se opreşte şi nu se va opri vreodată. Şi am renunţat la speranţa că existenţa uneia va înceta să depindă de cealaltă. Şi da, cred că aşa e mai bine.
Povestea asta nu-i de fapt o poveste. Asta pentru că aşa vreau eu, pentru că m-am săturat de poveşti. E mai mult de atât. Şi nici măcar eu nu înţeleg. Dar nici nu vreau să o fac. Şi ştii de ce ? Eh, oricum nu contează, oricum nimeni nu are nevoie de poveşti sau scenarii, şi cu toate acestea ne desprindem foarte greu de ele.
De ce mă bazez pe intuiţii? Eu nu făceam asta...sau cel puţin ea nu făcea asta. Dar las-o pe ea, ea e uitată ea nu se mai întoarce ea...ea eşti tot tu. Şi nu greşeşti, nu, de data asta nu! De data asta totul e real şi...şi nu mai ştiu.
Mi-am pierdut cuvintele şi le-am înlocuit cu reprezentări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu