Cred că totul a început în data de 27 aprilie 2012, o zi pe care tu o ştii mai bine decât mine şi care am revăzut-o cu ochii minţii mele încâlcite şi în care am căutat mereu detalii. Aceea a fost ziua în care mi-ai devenit prietenă şi ziua care mi-a schimbat viaţa radical. Până atunci conceptul de prietenie mi-a fost foarte puţin definit şi nici măcar nu mă întrebam de ce sunt veşnic singură. Credeam că merit asta şi că prietenia aceea pe care toţi o preamăresc e fantezie sau exagerare.
Mi-ai salvat viaţa de atâtea ori şi probabil că o vei face în continuare. Sunt mereu surprinsă cum mă poţi suporta atât cu toate căderile mele nervoase şi cu sutele mele de defecte pe care restul lumii mi le-ar considera de neiertat. Sunt surprinsă de felul în care ţii la mine după toate prin care am trecut, şi niciodată, niciodată nu vei înceta să mă uimeşti.
Atunci când te privesc văd în tine un model, o soră şi o sursă de inspiraţie. Eşti cea mai puternică persoană pe care o cunosc, în antiteză totală cu mine.
Să spun că-mi eşti un înger păzitor ar fi prea puţin. Căci nici un înger nu şi-ar deschide aripile să mă ocrotească în felul acesta şi n-aş putea vedea în nimeni ceea ce văd în tine. Sunt multe lucruri ce nu le pot exterioriza căci mă ştii, aşa cum nimeni nu mă ştie şi nu mă va ştii vreodată. Şi nu-i nevoie să ţi le spun pentru că uneori nici nu-i nevoie de cuvinte. Să-ţi mulţumesc? Mulţumirile sunt de prisos că oricum mă încurc în ele, şi n-aş termina vreodată dacă aş începe. Îţi pot spune doar atât: îţi mulţumesc că exişti. Eu n-aş mai fi aici dacă nu erai tu.
9 martie 2015
Cum am putut să mă înșel.... cât ai putut să mă înșeli.
Foarte dragut ! E norocoasa pentru ca te are aproape si dupa cum spui,la fel de norocoasa esti si tu pentru ca ai asa prietena ! :)
RăspundețiȘtergere