Reflecţia unei clipe de agonie

Se scurge o durere surdă
În venele mele uscate
Şi-mi tremură-n priviri 
Lacrimi
Şi dorinţe
Şi distrugerea mi-e aproape
Căci o simt, ca întotdeauna
Zvâcnind încet şi inuman
Nu-mi plăsmui scenariul morţii
Îi strig minţii mele, în zadar.