Vise

  De când am crescut m-am tot războit cu timpul, niciodată nefiind dispusă să îl accept sau să în înțeleg în vreun fel. Când aveam nevoie de el, nu aveam de unde să îl iau iar când trebuia să aștept, mă sufoca cu persistența și densitatea lui nedorită.
  Acum nu mai știu de ce am nevoie sau ce ar trebui să fac, să simt.
  Nu le vreau. Nu vreau visele astea și chipurile din ele. Acele chipuri pe care vreau să le uit, să le îngrop în conștiința și gândurile mele, împreună cu toate imaginile greșite și inutile. Nu le vreau, căci ele fac diminețile să fie și mai neplăcute ca de obicei. Cândva mi le doream, dar asta e altă poveste fără pic de realism, cu personaje fictive și situații distorsionate.