Nu ştiu dacă mai am cuvinte să pot exprima ceva sau dacă mai are vreun rost. E greu de spus dacă mai găsesc vreun rost în ceva, orice sens pe care îl prindeam cândva s-a stins fără să mai lase în urmă măcar un punct de sprijin. Gustul puternic, amar al dezamăgirii şi al singurătății e singurul lucru care mă mai trezeşte la realitate şi mă face să ies dintre cărţi şi filme, să revăd atâtea detalii reale pe care aş da orice să nu le mai întâlnesc.
Nu merit nici măcar nişte nenorocite de explicaţii. Nu merit nimic se pare, şi nici măcar nu mai disper în faţa faptului împlinit. Ştiu că sunt monstrul cu care nu vrea nimeni să dea ochii, sunt monstrul de care nimeni nu are nevoie şi care trebuie ţinut la distanță.
Sunt şi nu sunt. Ca deobicei prea multe contradicţii.
Va trece. Știu foarte bine sentimentele descrise mai sus. Dar te obișnuiești/uiți la un moment dat. Găsește-ți ceva de făcut, consumă tu timpul și nu invers.
RăspundețiȘtergereȘi tu meriți totul. Pentru că e lumea ta. Tot ce vezi în jur. Restul sînt doar intruși, tu poți să-i primești și tu poți să-i dai afară. Singurătatea va dispărea la un moment dat. Uneori chiar îți vei dori să fii singură și nu vei avea cum.
Stay safe.